Împușcat pe 20 martie 1998, la Caracas, pentru că refuzase să dea unor hoți geanta în care se aflau banii și actele fetelor și ale staffului de la lotul olimpic de gimnastică, fostul secretar general al FR de Gimnastică, Toma Prădatu (62 de ani), luptă în continuare cu viața, dar mai ales cu uitarea, povara cea mai grea. „Viața merge mai departe pentru fiecare dintre noi“, spune el.
În apartamentul micuț din cartierul Colentina este liniște și o atmosferă caldă. De afară, răzbat din când în când glasurile vesele ale copiilor. Patru pisici și un câine își împart pașnic teritoriul sub ochii calzi ai stăpânului. „Ele sunt bucuria noastră. Prin ele trăiesc. Mă bucură orice fac, altfel nu știu cum aș fi putut îndura totul“, spune Toma Prădatu, care ne primește surâzător în mijlocul sufrageriei. Fiecare animăluț are povestea lui, toți fiind culeși din scara blocului, abandonați și bolnavi. „Au fost ca mine, soția i-a luat și au mai primit o șansă. Acum sunt niște șmecheri toți. Pe Ax însă îl iubesc cel mai mult. Are 14 ani, a îmbătrânit acum și a slăbit mult. Când mă uit la el, parcă mă văd pe mine“, rostește încet Toma Prădatu, trecându-și mâna prin blana câinelui lup care se odihnește pe fotoliu. S-a născut a doua oară
Astăzi se fac 11 ani de la accidentul care i-a schimbat viața. Rememorează încet, dureros, fiecare moment al acelei zile, trăind parcă, încă o dată, totul. „E groaznic. Ai multe visuri, planuri și deodată, când deschizi ochii, nimic nu mai e la fel. Ai pierdut totul, pentru totdeauna. Lucrurile intră pe un făgaș pe care numai tu și familia ta îl poți înțelege“, oftează el. De atunci, lucrurile s-au schimbat. „Eu am murit acolo. M-am trezit după două zile, dar eram alt om, de parcă se născuse altcineva“, mărturisește Toma Prădatu.Â
Fostul secretar general adjunct al FRG își împarte viața între dormitor, sufragerie, hol și bucătărie. Singura evadare e în zilele calde, în parc, la o tablă sau un șah. „Bătrânețea și singurătatea te doboară. E greu să te deplasezi toată viața doar însoțit. Aștept vremea bună să mai bat o tablă cu alții de vârsta mea, să stau la soare, să mă mai bucur de viață, atâta câtă mai e“, explică el. Dacă în primul an de la accident toată lumea se interesa de el, a urmat apoi uitarea și izolarea. Îi place să vorbească despre prieteni, dar numai despre cei adevărați: „Sunt puțini, dar aproape de sufletul meu. După accident am văzut care este treaba cu prietenia și cât însemni pentru unii sau alții“. Efecte în plan senzorial
Anul trecut, sprijinit de Fundația Olimpică și de Gigi Becali, Toma Prădatu s-a operat în China, la celebra clinică a doctorului Huang Yun. Operația i-a redat speranța. „A crescut mult nivelul sensibilității. Am început să simt căldura, frigul, mai ales la spate și la picioare“, spune el. Din China au cumpărat o bicicletă pe care o folosește acum pentru recuperare. „Recuperarea cu un profesionist e foarte scumpă și nu ne-o permitem“, spune soția lui, Liliana. Cei doi se descurcă greu, singurii care îi mai ajută fiind cei de la Fundația Olimpică.
"Cel mai greu, în toți acești ani, a fost pentru familia mea. Dacă îmi pare rău de ceva, este că i-am chinuit pe ei. Soția mea a tras cel mai mult. Alta m-ar fi lăsat. Ea a avut forța să-mi fie aproape" – Toma PRĂ‚DATU, fost secretar general adjunct la FRG
Și în China, Toma Prădatu a luat cu el geanta vizată de hoți acum 11 ani
Â
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER